Dreaptă, demnă, mai elegantă decât multe dintre tinerele de astăzi, deşi hainele nu sunt tocmai noi, stă pe un scăunel şi îşi citeşte liniştită cartea. Din când în când, privirea i se ridică dintre pagini şi cercetează mulţimea. Doar, doar, cineva este interesat de ceea ce are ea de oferit.

Este o zi relativ caldă, daca luăm în considerare ultima perioadă, dar tot îngheţi dacă stai într-un loc, nemişcat. Totuşi, ea îşi strânge haina mai aproape dacă bate vântul, mai aruncă o privire măsuţei cu operele de artă şi îşi reia lectura. În aceeaşi poziţie, cu acelaşi aer simplu şi demn.

Măsuţa… Aici se odihnesc câteva picturi. Flori, mici peisaje. Pictate cu atenţie şi cu grijă pentru detaliu. Dar materialul e diferit. Suportul pentru desen e piatra. Pietre mai mari sau mai mici, relativ plate, mai rotunde sau mai pătrăţoase… pietre.

Nu am reuşit să o observ prea mult, pentru că eram în troleu, într-un trafic groaznic. Ea era în una din staţii. Şi, deşi nu am văzut-o mai mult de 2-3 minute, m-a impresionat mult. Tăcută, fără să atragă atenţia zgomotos, lasă munca, arta, să vorbească de la sine.

.

Later edit (31.10): Nu o mai văd pe această femeie. E adevărat că este şi foarte frig… Aş fi vrut să fac nişte poze… Sper că este bine.