Trebuie să-l ascultăm pe copilul care am fost cândva şi care încă există în noi. Copilul acesta înţelege momentele magice. Putem să-i înăbuşim plânsul, dar glasul nu i-l putem reduce la tăcere!

Vă rog, ţineţi cont de copilul din voi. E mic, dar ştie să se bucure de viaţă, aşa cum e ea. Se joacă, râde atunci când greşeşte, dar nu renunţă. O ia de la capăt cu acelaşi entuziasm, totdeauna. Pentru el, o rază de soare e motiv suficient de încântare. O gâză sau un animal pot fi tovarăşi de joacă.

Ştie să se bucure sincer, să râdă şi să ia in braşe fără rezerve. Iartă sincer, din tot sufletul său bun ca o dimineaţă însorită de mai. Totuşi, nu este ignorant. Curios din fire,vrea să afle cât mai multe, să facă de toate. Este idealist şi extrem de drăgălaş din acest motiv. Şi pentru asta îl iubim.

Hai să ne regăsim copilul din noi şi să-l îmbrăţişăm. Aşa, vom fi mai buni şi mai fericiţi, vom iubi sincer, curat, din tot sufletul!