De câte ori nu am auzit una dintre aceste propoziţii sau o variantă a ei! „Beau destulă apă, chiar dacă pare puţină.”; „Corpul nu îmi cere mai mult, îmi este sete foarte rar.”; „Şi ce dacă nu beau apă? Funcţionez foarte bine şi aşa.”

În primul rând, setea este un semn că organismul este deja deshidratat. Şi dacă senzaţia de sete apare din ce în ce mai rar este pentru că ne forţăm organismul să se adapteze la unele condiţii, chiar dacă sunt dăunătoare. Aici cred că are un foare mare rol societatea noastră. Am auzit de foarte multe ori persoane care spuneau unui copil relativ mic: „Ce tot bei atâta apă? O să faci broaşte în burtă!” sau „Nu mai tot bea atât, parcă ai fi un beţiv(ă), numai ăia mai au nevoie de atâta apă.”. Iar copiii percep, uneori, nevoia de multă apă ca pe ceva rău.

Iar teoria cum că lipsa de apă din organism nu are consecinţe negative rele este total falsă. Deshidratarea ne afectează chiar creierul. Consecinţa? Uităm, ne concentrăm mai greu…

Bineînţeles, nici apa în exces nu este bună. Dar nu se consideră exces 2-3 litri de apă pe zi, asta în funcţie de sezon şi activitatea fizică prestată. Cel mai bine e să ne echilibrăm organismul şi să invăţăm să-l ascultăm mai devreme, nu când deja strigă.  Noroc!