A fost un sfârşit de săptămână plin de evenimente. Sâmbătă aşteptam pachet. The pachet. Adică un pachet de acasă, de la ambele mame.

Ne adunăm toată gaşca (Teo – fratele meu cu prietena lui, Ioana – sora lui Vlad şi eu) şi mergem în staţia de autobuz şi aşteptăm… Apare autocarul într-un final şi coboară mama. Adică mama lui Vlad. Ne uitam toţi ca la dentist, fără să ne vină să credem. Aproape că uitasem să luăm restul de bagaje din portbagajul autocarului.

Concluzia acestui week-end: în loc de un pachet normal am primit un pachet cu suflet. Un suflet cald, de mamă. Şi promisiunea este ca data viitoare mamele să facă schimb cu trimisul pachetului. Abia aştept următorul pachet, dacă seamănă cu ăsta.  :)   Vă iubesc!   >:D<  :-* 🙂