Duminică dimineaţă, cand am deschis ochii, era o ceaţă atât de groasă şi totul se vedea atât de alb, încât am crezut că a nins. Şi mă bucuram atât de mult… Dar nu a fost să fie. Mi-am strâns toată bucuria şi am băgat-o înapoi, să aştepte iarna, cu zăpadă.

Ieri seară mirosea a iarnă. Nu ştiu exact cum să definesc asta. Frig, aer curat, de parcă imediat ninge – un miros specific de iarnă adevarată, albă, curată, cu multă zăpadă. Şi mai adaug bucuria sărbătorilor petrecute cu cei dragi… nişte senzaţii cu adevărat speciale.

În urmă cu câţiva ani nici nu voiam să aud de iarnă. Detestam zăpada şi frigul. Şi nu îmi dau seama de ce. Nici acum nu sunt o fană a frigului, dar îmi place zăpada. Albă, curată, proaspătă. Abia aştept să ningă!