O scârbă mare, care se lăfăie în suflet cu limba scoasă ostentativ. Pentru cei care au ajuns undeva mai sus şi pentru asta se cred mari şi tari şi uită de unde au plecat. Pentru cei care işi bat joc de cinevva doar pentru că poziţi în care sunt le permite asta. Şi aici se încadrează mai ales unii profesori universitari.

Şi unde se vede cel mai bine asta? Evident, la examen. Ok, sunt deacord că nimeni nu ar trebui să ia un examen pe ochi frumoşi, pe favoruri sau copiat. Dar cred că pentru studenţii în ultimul an ar trebui să scape măcar de ameninţări şi de atitudinea „sun tare, voi sunteţi zero”. În fine…

Să revenim… Se dă o serie de studenţi. Se împarte în două, să poată fi mai uşor supravegheaţi. Se cheamă prima serie la examen de la o oră şi cealaltă jumătate după fix o oră. Se menţionează că în aceeaşi zi se dă examen scris şi practic. Dar despre felul în care se dă practicul nu se ştie nimic. Poate se dă o probă cu imagini, poate se dă interviu. Sau poate amândouă. Depinde pe ce parte se trezeşe în acea zi Măria Sa, profesorul.

Bun… În ziua examenului, a doua parte de serie ajunge la timp. Numai că „cineva” nu numai că nu e punctual, dar nici nu ştie să calculeze exact timpul total al unui examen. Se dă bonus de 100 de puncte dacă afară e un frig de crapă pietrele şi uşa de la intrarea în holul care duce la amfiteatru e încuiată cu cheia, iar studenţii trebuie să aştepte minim jumătate de oră. Pentru că nu-i aşa? Afară eşti mai alert decât într-o încăpere, la adăpost de ger.

Apoi se dau subiectele. Concepute în aşa fel încât să demonstreze studenţilor că mai au ani buni până vor ajunge să ştie totul bine. Din nou, bonus. De data asta dacă sunt subiecte numai într-un anumit manual sau, şi mai bine, dacă nu au fost predate. Că doar nu-i aşa? Pe lîngă 100 de subiecte de ănvîţat ce mai contează 2-3 în plus?

Apoi se dă şi vestea „bună”: practicul constă în 2 probe (poze + interviu). La poze se cere diagnostic. Adică ceva de genul: uite „o bubă” ce e asta, din cele 30 de variante posibile de răspuns? La interviu se ţin studenţii pe hol vreo oră şi apoi se bagă într-o sală. Te răsteşi un pic la ei, că îţi strică pauza de cafea, apoi începi să-i asculţi. Cu cea mai urâtă voce, pe cel mai groaznic ton posibil.

Metoda de umilit studentul la examen reuşeşte dacă se iau bonusurile şi dacă se găseşte o persoană, de preferat femeie, cu voce de şmirghel şi atitudine de călău. Şi dacă studenţii sunt ţinuţi în zonă mai mult de 3 ore şi jumătate de la ora de la care au fost chemaţi.

Am ajuns mari, hai să ne jucăm cu animăluţele noastre favorite, studenţii, care nu pot riposta dacă sunt chinuiţi. SCÂRBOS! Atitudinea aste e una din cele mai greţoase posibil.