Astăzi este vestita Thanksgiving la americani. Ei bine, asta e o sărbătoare care cred că o putem împrumuta. Bine, scădem masa prea plină, că oricum nu face bine, dar puem lăsa partea cu recunoştinţa. Nu putem spune niciodată că suntem prea recunoscători sau că mulţumim suficient. Măcar o zi pe an, dacă nu mai des, ar trebui să ne oprim şi să mulţumim celor din jur. Şi acum…

Mulţumesc, Vlad (iubi), pentru că eşti lângă mine zi de zi. Că mă suporţi şi atunci când nici măcar eu nu mă suport, când sunt irascibilă, nervoasă sau toate la un loc, înaintea examenelor.

Mulţumesc MAMEI, pentru că este acolo când am nevoie de ea şi mă înţelege, chiar dacă nu e întotdeauna în favoarea ei. Mulţumesc pentru toată grija şi răbdarea pe care le are cu şi pentru mine! Pentru sensibilitatea ei. Pentru că este omul minunat pe care îl ştiu.

Mulţumesc mamei lui Vlad (cealaltă mamă), pentru tot ceea ce face şi gândeşte. Pentru că este atât de sensibilă şi simte atât de mult. Pentru că l-a crescut şi educat în acest fel pe Vlad. Pentru că este un om minunat.

Îi mulţumesc lui  Teo, fratele meu mai mic. Deşi ne-am certat de multe ori, totuşi am rămas tot noi.

Tata, ai fost acolo tot timpul, deşi mai distant în aparenţă. Mulţumesc!

Vă mulţumesc mult că existaţi. Vă iubesc mult de tot!