Nu mă dau în vânt după filmele româneşti. Mai ales dacă e vorba de cele făcute în ultimii ani. Totuşi, din când în când găsesc câte unul care merită văzut. Aşa e şi ˝Nuntă mută˝, al lui Horaţiu Mălăele, pe care l-am văzut aseară. Un film bun, şi asta nu o spun numai eu.

Am văzut destule filme, dar despre puţine scriu. În primul rând, ˝Nuntă mută˝ are la bază o poveste reală. Şi aici apare absurdul. În cea mai mare parte, acţiunea se desfăşoară în timpul comunismului. Mai precis, în timpul ultimelor zile ale lui Stalin. Doi tineri se hotărăsc să se căsătorească. Şi aleg o zi de joi. 5 martie.

Se mai întâmplă câteva lucruri până la nuntă, dar în linii mari totul pare a fi relativ ok. Printre toate celelalte evenimente se găseşte suficient timp pentru pregătirile specifice unui asemenea eveniment. Şi se ajunge şi în ziua nunţii. Totul se desfăşoară normal până la un punct, când primarul satului apare însoţit de un soldat rus, care anunţă moartea tiranului sângeros şi urât de atâtea milioane de oameni iubitului Stalin.

Nu ar fi o problemă că a murit, numai că unii au pretenţii cam mari: doliu internaţinal pentru 7 zile. E interzis să se facă nunţi sau chiar înmormântări, pentru că oamenii trebuie sa plângă ˝cum se cuvine˝ moartea acelui jeg uman. Ok, dacă cineva vrea să plângă, nu deranjează pe nimeni. Dar nu vine nimeni să impună ceva unor oameni pe care nu-i interesează. În plus, ordinele spuneau că nunta, deşi în desfăşurare, trebuia întreruptă. Nu conta că distrugeau nişte planuri, că erau oameni veniţi de departe, că se strica mâncare. Mai târziu, nunta se desfăşoară mascată, în linişte, până la un moment dat, când apar ruşii şi omoară/arestează toţi bărbaţii.

Totul trebuia făcut după ordine. Toată ideologia aceea, era impusă, nu lăsa oamenilor liberatea de a alege sau de a vorbi. Pe sistemul: cine nu e cu noi e împotriva noastră. Nu înţeleg cum de atâţia oameni se lasă prostiţi şi duşi de nas atât de uşor. Ce e mai ciudat, e că la un sondaj din 2006 a reieşit că mai mult de 35% dintre ruşi l-ar vota pe Stalin, dacă ar mai trăi. WTF? Serios? Voi sunteţi proşti sau vă prefaceţi? Aveţi creierul chiar atât de spălat de votcă încât nu puteţi gândi? Adică nu contează că a omorât milioane de oameni, dacă mie mi se pare că a făcut şi ceva bun?

Poate că greşesc eu, dar fiecare om ar trebui să poată alege dacă face sau nu ceva. Dacă eu aleg să plâng sau să mă bucur când moare un anumit om politic e numai treaba mea. Şi nu mă poate obliga nimeni să-mi fac planuri în funcţie de ordine cretine. Nu pot să îmi amân nunta sau Doamne fereşte înmormântarea cuiva pentru că cineva, mare rahat politic s-a hotărât să moară. Vorba cuiva din film: Să fie sănătos.