Stephen Hawking, în vârstă de 68 de ani (69 în ianuarie), este un fizician renumit. Ceea ce îl face mai deosebit este faptul că nu se poate mişca sau vorbi, pentru că suferă de o boală incurabilă, scleroză laterală amiotrofică.

Primele semne de boală au apărut încă din primul an de facultate. Diagnosticul a fost pus abia mai târziu, la 21 de ani, cu puţin timp înainte de prima căsătorie. Doctorii considerau că nu va trăi mai mult de câţiva ani (de obicei pacienţii cu această boală nu supravieţuiesc mai mult de 10 ani).

Din momentul în care a fost diagnosticat boala a progresat, imobilizându-i minile, picioarele, vocea, iar în 2009 a paralizat aproape complet. Acum vorbeşte cu ajutorul unui sintetizator de voce, iar toate discursurile lui sunt minuţios pregătite, pentru că un răspuns la o întrebare surpriză durează de câteva ori mai mult decât în cazul unei persoane obişnuite.

Totuşi, acest lucru nu l-a împiedicat să se lupte cu boala şi să-şi trăiască viaţa. Are o carieră academică nemaipomenită, o soţie şi trei copii. Cred că acest om ar trebui să fie un exemplu pentru noi. Nu spun că toţi oamenii pot avea cariere academice, dar măcar pot lupta pentru viaţa lor şi pot încerca să facă tot ceea ce pot mai bine cu viaţa lor.