Cum îmi dau seama? Au început concertele de colinde, e zăpadă peste tot şi ninge în continuare (Crăciun alb, yupiiiiiiii!). Totul parcă se transformă, nu numai peisajul, ci şi oamenii. Albul şi strălucirea din jur parcă ne fac pe toţi un pic mai buni, împrumutăm din curăţenia zăpezii.

Cum spuneam mai devreme, am fost la un concert de colinde, susţinut de studenţi membri ai asociaţiei Amicus şi de elevi ai liceului pentru persoane cu deficit de vedere. A fost superb.

În primul rând, cei din corul Amicus. Sunt studenţi, dar îşi găsesc suficient timp să cânte, să se implice în activităţi culturale, cu alte cuvinte – să facă şi altceva în afară de beţii şi ieşiri  în Bamboo sau Dumnezeu mai ştie ce alte cluburi „la modă”. În plus, chiar au talent, deşi cei mai mulţi dintre ei nu vor face carieră din muzică (sunt acolo studenţi la medicină, la ştiinţe economice…).

Elevii de la liceul pentru persoane cu deficit de vedere au fost la înălţime. Sincer, nu cred că vreunul dintre ei va alege o carieră în muzică, dar au fost buni. Şi ce e mai important e că aceşti copii învaţă să se descurce în viaţă, fără să aştepte să le pice ceva din cer, fără să stea cu mâna întinsă. Fac mai mult decât unele persoane sănătoase, cu toate simţurile intacte.

În spiritul sărbătorilor hai să facem ceva. Nu spun că ar trebui să facem nu ştiu ce fapte mari, să donăm bani. Bine, dacă ne permitem, foarte bine. Dar dacă nu, se poate să facem şi ceva mai „mic”, dar poate la fel de apreciat. Hai să promitem că vom fi mai buni, mai sinceri. Şi să-i ajutăm pe cei din jur aşa cum putem noi, fără să reproşăm nimănui. Încercăm?