Femeile se machiază, în general. Unele mai mult, altele mai puţin – depinde de persoană, personalitate, nevoi. Unele exagerează cu el, altele au nevoie de mai mult… Şi eu mă machiez, măcar din când în când. Uneori vreau să ma simt mai bine cu mine, mai ales dacă ziua care urmează se anunţă a fi una mai „urâtă” sau grea. Uneori mă machiez seara, doar pentru că mă face să mă simt mai bine.

Consider că nu e nevoie de un machiaj complet doar „pentru că aşa se face”, dacă nu e nevoie. De ce să petreci 20 de minute punând pe faţă bază şi fond de ten+ iluminator+ pudră+ mai ştiu eu ce dacă nu e nevoie. Poate că greşesc, dar e ok să tai de la fond de ten mai departe dacă nu e necesar. Demachiant, o cremă de faţă pentru curăţat şi îngrijit faţa. Iar restul, dacă e necesar. Iar pentru restul machiajului, un creion, tuş, poate ceva fard, mascara. Şi gata.

Repet, poate că ceea ce fac eu e greşit. Dar nici nu e ok ca persoana cu care ai o relaţie serioasă să nu ştie cum arăţi nemachiată. Adică nu se poate numi o relaţie dacă cealaltă persoană nu ştie nici măcar cum arăţi în realitate. În plus, mi se pare prea mare efortul pentru a întreţine o mare minciună. Ce ar putea face o astfel de persoană? Adoarme după partener şi se trezeşte înaintea lui pentru a se machia şi apoi se bagă în pat pentru a da impresia că e perfectă. Cine muşcă aşa ceva? În plus, e o viaţă de chin. Să fim serioşi…

Nu cred că machiajul ar trebui să fie ceva care să acopere sau să transforme. În cel mai bun caz, ar trebui să ajute. Accentuează anumite trăsături, pune în evidenţă ceva, dar nu transformă total o persoană. În nici un caz nu e o mască.