A fost eclipsă parţială de soare. Cel puţin aşa spun majoritatea oamenilor. Eu mi-o amintesc pe cea din ´99, de când eram încă un copil.

Am văzut la mama poze şi arată superb. Sincer, aş fi vrut să mă pot lăuda că am văzut eclipsa. Dar… nu pot spune asta. A fost înnorat în Cluj, tot timpul. Cerul era atât de trist! Alb, lăptos, urât, rece. Deloc prietenos, aproape respingător.

Ce îmi aduc aminte de acum 11 ani şi jumătate e un soare care aproape dispare. Dacă îmi amintesc bine, mai rămăsese doar o linie subţire. Din câte îmi aduc aminte, nu se vedea eclipsa completă de la noi din ţară atunci. Dar a fost superbă, chiar şi parţială. Amurg şi răsărit de două ori în aceeaşi zi.

Şi soarele devenind din ce în ce mai mic, din ce în ce mai subţire, ajungând aproape o linie de foc. Eram într-o tabără la mare atunci. Şi ţin minte că în apropiere erau nişte pui de câine, cu mama lor, suficient de mari încât să mănânce şi altceva în afară de lapte. Totuşi, mama venea la ei în fiecare dimineaţă şi seară. În rest, puii primeau mâncare de la noi, cei care eram în tabără. În acea zi, mama lor a venit după ei de patru ori. Pentru că soarele „a apus” şi „a răsărit” o dată în plus.

A fost eclipsă parţială de soare ieri. Nu am văzut-o, dar am amintirea unei alte eclipse. Şi nu mi-o poate lua nimeni.