„Atitudinea corectă şi de bun-simţ a studentului este una umilă, rezervată.” Cel puţin asta este părerea unor profesori de la universităţile din ţară. Adică studentul trebuie să-şi privească dascălii cu veneraţie, dacă este posibil chiar să li se închine. În nici un caz nu ar trebui să fie de altă părere sa să contrazică persoana de la catedră.

În facultatăţile noastre, studentul are următoarele obligaţii:
– să fie prezent la toate cursurile şi astagiile/ laboratoarele existente, având „atitudinea potrivită” – a se vedea mai sus;
– să arate o pasiune şi un entuziasm nestăvilite, de obicei invers proporţional cu importanţa, gradul de noutate şi utilitatea acelei materii;
– studentul trebuie să arate entuziasm şi să nu comenteze (atitudinea adecvată a studentului descrisă mai sus) nici atunci când i se impun reguli dubioase, când este obligat să facă ceva inutil, consumator de timp şi total plictisitor.

Dacă se poate – şi dacă există studenţi talentaţi ar fi chiar indicat ca profesorii să primească o odă. Ca pentru zei, nu?

Acum vorbind serios, profesorii din mediul universitar de pe la noi ar trebui să realizeze că dacă se adaptează timpurilor şi cerinţelor actuale toată lumea ar fi mai fericită. Chiar s-ar simţi mai împliniţi şi mai respectaţi.

Dar e mai simplu să fii încăpăţânat şi să pretinzi lumii să se schimbe. Eventual, poţi să te plângi de atitudinea „tinerilor din zilele noastre”. Că tot e la modă să pretinzi totul fără să dai nimic în schimb…