Se scoate cardul din portofel exact atunci când îţi vine rândul. Dacă il scoateţi mai devreme s-ar putea să-l pierdeţi sau să-l scăpaţi pe jos. Eventual se caută bine în geantă, că nu se găseşte. Nu vă grăbiţi! Cei din spate au tot timpul din lume! Şi dacă nu le convine nu au decât să suporte sau să plece. Nu e bancomatul lor, nu?

Acum, că sunteţi cu cardul în mână, verificaşi atent data de expirare şi găsiţi banda magnetică. E una neagră sau chiar albastră. Din nou, nu vă grăbiţi. E rândul dumneavoastră, staţi cât aveţi nevoie. Introducţi cardul în bancomat şi tastaţi pinul. Sau, mai întâi căutaţi-l în memoria telefonului, în agendă, apoi îl introducţi corect.

Ajungeşi într-un final la a selecta suma. Să nu vă mai chinuiţi cu sumele fixate de ei în meniu alegeţi suma pe care o doriţi, apoi ignoraţi faptul caă exista 2 butoane asemanatoare: corectare şi continuare. Apăsaţi pe cel pe care îl doriţi, poate aveţi noroc. Dacă aţi apăsat corectare, o luaţi de la capăt cu introdusul sumei şi apăsaţi din nou aşa cum se nimereşte. Cât ghinion puteţi avea să apăsaţi „corectare” din nou, chiar dacă nu sunteţi atent?

Dacă vă plictisiţi de ghicit sau nu vă daţi seama ce trebuie să faceţi, selectaţi sume fixe din meniu până când scoateţi suma de care aveţi nevoie. La această operaţiune s-ar putea să dureze ceva mai mult, şi cineva din spate s-ar putea să vocifereze. Îi puteţi pune la punct cu câteva cuvinte pline de „duh” şi „dulceaţă”. E absolt normal să vă lase în pace, nu? Mai ales dacă nu depăşiţi cele 20 de minute regulamentare de stat la bancomat…

Mult succes!