De vreo două zile ascult piesa asta de câteva ori pe zi (mai mult de 10)…  Ştiu, o iau razna. Şi tot nu pot pune stop.

Mi se pare foarte potrivită, mai ales pentru cei care vor să plece din ţară. Singuri sau împreună cu sufletul pereche, nu prea contează ăn cazul de faţă. Oricum ar fi sunt cumva singuri, fără prietenii cu care au crescut, fără familie. Evident, e mai bine să pleci cu jumătatea, măcar ai un punct de sprijin, ştii unde este nordul pe busola sufletului.

Dar cred că spune cumva povestea unei vieţi. Nu e obligatoriu ca cineva să plece din ţară, pur şi simplu e un nou drum, alte oportunităţi dar şi lucruri la care se renunţă. De cele mai multe ori prietenii din copilărie rămân nişte amintiri frumoase, găştile altădată atât de unite se despart… Uneori un nou drum înseamnă bucurie extremă, dar şi lucruri şi oameni, amintiri lăsate în urmă.