Plouă și parcă nu vrea să se oprească. Și e frig… Calendarul susține că e vară. În unele zile sunt de acord cu el. Dar numai în unele, și alea puține. În majoritatea am impresia că e deja toamnă, că bat examenele la ușă. Și chiar nu vreau asta.

Ce s-a întâmplat cu vara clasică, în care sunt mai multe zile calde decât reci? Nu spune nimeni că nu ar trebui să plouă, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie și frig. Sau să fie mai rece dar nici chiar așa, încât să fie nevoie de pantaloni lungi, de haine de toamnă. E prea devreme, încă nu sunt pregătită sufletește pentru asta. Încă mai trebuie să strâng soare și căldură în suflet pentru la iarnă. Altfel nu pot să trec cu succes peste temperaturile acelea fabuloase. Sub 0 grade, adică. Celsius.

Poate că sună ciudat, dar cred că ăsta a fost motivul pentru care am reușit să trec atât de ușor peste iernile de până acum. Și nu oricum, ci purtând haine destul de subțiri pentru timpul respectiv, că se mirau toți cei care mă cunoșteau. Stăteam iarna numai în tricou sau în costumul de clinică la cafea dmineața  fără nici cea mai mică problemă. Majoriatatea aveau gecile pe ei și tremurau de credeam că e cutremur. Și atunci când se uitau la mine tremurau mai rău. Dar atunci verile erau mai călduroase.

Din câte îmi amintesc și vara trecută a fost destul de rece. Nu chiar ca asta, dar suficient. Și, coincidență sau nu, iarna care tocmai a trecut a fost prima în care nu am mai stat în tricou atât de mult ca până acum. Prima iarnă după mulți ani în care am purtat haine groase, în care am purtat o haină mai groasă la cafeaua de dimineață.

După toate astea, nu pot să spun decât un singur lucru. Vreau vara mea înapoi!