Am rămas fără șampon… Planificare destul de nasoală, așa că a trebuit să merg la cumpărături. Problema e că nimic de pe piață nu mi se pare suficient de bun. Nu-mi face părul să arate mai sănătos, sau mai plin de volum, sau mai strălucitor sau mai știu eu ce, oricât de scumpe sau oricât de multă reclamă li s-ar face.

Având aceste date pentru problemă, m-am hotărât să caut în locuri ceva mai neobișnuite pentru mine. Și am mers în DM. Am deja ceva balsam de păr luat de acolo și e ok. Adică mai ok decât altele încercate (și am încercat o mulțime). Așa că m-am gândit să continui cu aceeași gamă. Zis și făcut. Am plecat spre magazin și mi-am găsit ce aveam nevoie.

Nimic ciudat până acum. Chiar normal, ați spune. Într-adevăr, normal. De aici începe să fie un pic altfel. Cei care fac cumpărături mai des în DM știu cât de rar e cineva la casă. De obicei, la casă vine un angajat dintre cei care sunt în magazin, dacă observă. Dacă nu, trebuie fie să chemi pe cineva, fie, dacă nu ai curaj (deși angajații de acolo sunt chiar foarte ok) șă aștepți până observă cineva.

Bun, spuneam că s-a întâmplat ceva rar: cineva era deja la casă. M-am bucurat și am pus cumpărăturile pa bandă. Plătesc și uite surpriza! Nu, nu suma de plată. Aia era corectă, nu vă gândiți la prostii. Mă trezesc cu o mască de păr în mână. De la persoana de la casă. Mă uit la mască, mă uit la femeia din fața mea, iar la mască. Probabil că aveam o față foarte amuzantă sau foarte confuză sau mai știu eu ce, că a început să zâmbească.

A simțit, de asemenea, nevoia să-mi dea o explicație despre ceea ce tocmai se întâmplase. Probabil expresia feței mele era încă destul de ciudată. „Poate doriți să încercați și o mască din aceeași categorie cu șamponul. Sunt chiar bune.” Și s-a întors spre următorul client.

Încă nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat cu exactitate, mai ales că masca nu e aproape de termenul de expirare. Dimpotrivă. Dar a fost o întâmplare ciudată și fericită. Și trebuia să o povestesc și aici.