Câteodată îmi place să privesc la ceea ce se întamplă în jur, la cum arată şi se comportă cei din jur. În astfel de momente îmi dau seama că „spectacolul vieţii” e mai mult circ decât spectacol.

Majoritatea persoanelor pe care le văd pe stradă confundă niște noțiuni simple. De exemplu, văd multe persoane care se consideră aranjate și în pas cu moda, dar sfârșesc prin a arăta ridicol sau ieftin. A arăta bine văd că înseamnă să ai cât mai multă piele la vedere, machiaj cât mai strident, bronz de solar atât de puternic încât arată jegos… voi alegeți blestemul.

Ce mai este confundat? Decența. Văd că este confundată cu urâțenia și neîngrijirea. Dacă vrei să te îmbraci decent nu înseamnă neapărat că trebuie să te acoperi cu cele mai urâte și demodate haine sau să nu te machiezi deloc. A fi decent în acest caz înseamnă că pur și simplu renunți la haine prea scurte sau prea mulate, mai ales dacă ai câteva kilograme în plus; să faci duș atunci când e nevoie, chiar dacă asta înseamnă să vezi baia mai des de o dată la câteva zile, să ai părul curat și pieptănat… Nu e greu deloc.

Și totuși… din ce în ce mai rar văd o persoană care nu cade în extreme. E nasol să fii spectator uneori, mai ales dacă mai și reții ce ai văzut. Uneori ce vezi poate să te ardă pe retină.