Obișnuința. Un cuvânt ca oricare altul. Sau poate nu. Iată cum este definit acest cuvânt în dicționarul explicativ al limbii române:

OBIȘNUÍNȚĂ,obișnuințe,s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv.Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuínțăs. f.] – Obișnui + suf.-ință.                                                                      Sursa: DEX ’98

OBIȘNUÍNȚĂ ~ef. 1) Însușire dobândită cu timpul, prin practică, și devenită trăsătură caracteristică; obicei; deprindere. ◊ Din ~ în virtutea deprinderii. 2) Pricepere căpătată prin repetarea aceleiași acțiuni; deprindere [G.-D. obișnuinței] /a (se) obișnui + suf. ~ință                                                                         Sursa: NODEX

Pentru unii, cuvintele sunt mai mult decât cuvinte. Au nu numai sensuri diferite pentru fiecare, dar pot chiar să dea cuiva forța de a merge mai departe sau pot fi plasa de siguranță a cuiva. Cine poate ști? Cert e că de cele mai multe ori cuvintele par a avea un suflet al lor. Și depinde de noi să aflăm ce e în spatele lor, dar trebuie să fim deschiși și să le îmbrățisăm cu toată mintea.

Să revenim la cuvântul cu care am început. Obișnuință. Poate avea sensul pe care i-l dă dicționarul. Sau poate mai mult. Psihologic, obișnuința poate fi plasa de siguranță a cuiva. Obișnuința ne poate da acea senzație de familiaritate care ne încălzește sufletele și care ne face să ne întoarcem mereu la locurile copilăriei, poate fi aceea care ne ajută să trecem peste momente dificile.

Pot fi acele mici obiceiuri sau tabieturi pe care ni le formăm pentru că știm deja ce vrem și ce ne place, sau pentru că e mai simplu așa… Sau poate pentru că ne dau acel aer de intimitate sau de familiaritate sau chiar de siguranță într-o lume în permanentă mișcare, care se schimă la fiecare câteva secunde. Pentru mulți, aceste mici gesturi sau obiceiuri pot fi însăși ancora de care au nevoie pentru a rămâne înfipți într-o realitate neprietenoasă.

Alteori, obișnuința poate avea o față neplăcută și urâtă. Poate fi sinonimă cu monotonia, cu platitudinea. Obișnuința poate fi și ceva negativ, care nu numai că nu ajută, dar mai și distruge. Sentimente, încrederea în oameni, uneori relații interumane. Deloc plăcut, nu? Dar se întâmplă.

Cuvinte… În spatele lor se ascunde o lume întreagă. Fie că sunt cărți sau propriile noastre gânduri.