Din când în când primesc newslettere. Tot felul de știri de prin toată lumea. Astăzi am văzut una care mi se pare atât de inutilă încât nu merită să primească titlul de știre. Dar totuși asta așa e considerată.

În 2012 va fi premiera scary movie 5! Iupiiiiiiiiiiiiiii! Viața are din nou sens. Ce se făcea lumea asta dacă nu apărea excrementul filmul ăsta?Să fim serioși… Scary movie e ceva ce cu greu ar putea fi numit ok din punct de vedere cinematografic. Dar să spui că este așteptat cu nerăbdare mi se pare de-a dreptul exagerat.

Am văzut primele 2 filme. Parțial. Nu am rezistat până la final. Au fost cred 2-3 scene (în amândouă vorbesc) care mi s-au părut cât de cât amuzante, dar cam atât. Nu am găsit nici forța și nici timpul necesar să termin de vizualizat. Sunt multe alte filme, vechi sau noi, care chiar merită văzute. În ceea ce le privește pe celelalte, nici măcar nu m-am obosit să le downloadez. Mi s-a părut o completă risipă de timp și megabiți.

Poate că nu am eu un simț al umorului foarte dezvoltat, dar nu mi se pare că cei care au creat aceste filme au de-a face cu calitatea, ci mai degrabă cu cantitatea. Nu cred că vreunul și-a propus să educe publicul, ci profită de declinul intelectual existent și mai fac ceva bani. Că doar prost-gustul vinde, nu? Mie mi se pare că această serie e la fel de amuzată ca și un abces.

Poate că mă înșel eu, poate aceste catastrofe capodopere cinematografice chiar sunt apreciate și așteptate cu sufletul la gură. Iar dacă asta e tendința (sau „trendul„ dacă preferați) în cinematografie, atunci e dezolant. În cazul ăsta îmi cer scuze și mă refugiez în literatură (de specialitate sau beletristică). Măcar acolo încă mai găsesc ceva de calitate.

Poate că totuși vă întrebați de ce am scris despre asta dacămi se pare atât de inutil? Pentru că vreau să știu dacă numai eu gândesc așa. Poate că nu știu eu destule despre film și cinematografie și această serie chiar merită să fie pomenită și considerată o capodoperă. Ar trebui să-mi revizuiesc niște idei și noțiuni cum ar fi: calitate, amuzant, frumos?

Totuși, până primesc argumente solide, eu rămân la părerea mea… E prea mult să cerem ceva de bun simț, bun gust? E prea mult dacă vreau ceva de calitate, care să nu-mi determine neuronii să se sinucidă?

Cu drag, Măd