Era puțin după ora 7 când m-am ridicat din patul moale și cald și mi-am făcut curajul să deschid larg geamul. Atunci m-a lovit. Nu, nu frigul. Ieri cred că era mai rece, cu ploaie cu tot. Era altceva. Mirosul care plutea în aer.

Miroase a toamnă în Cluj. Nu știu dacă e din cauza zonei în care stau sau chiar așa miroase dimineața devreme, dar acum m-a lovit. E toamnă, nu ne mai putem păcăli. Da, vor mai fi zile calde și soare. Vom mai putea purta tricouri și haine subțiri, dar din ce în ce mai puțin.

Vom vedea cum dispare verdele din jur. Încet, încet vom vedea din nou acele culori parțial triste, parțial vesele. Ne vom bucura din nou de frunzele ruginii și vom tremura la gândul că vine iarna și ne întoarcem la haine groase și zăpadă și gheață pe trotuare.

Nu ne mai putem ascunde dimineața de aerul rece, cu miros puternic de fructe coapte și legume. Miroase a muncă și belșug, se poate mirosi emoția celor care se întorc la școală… E toamnă iar.

Cu drag, Măd