Unul dintre subiectele pe care le-am avut de învățat pentru noiemebrie tratează afecțiunile hepatice induse de alcool. Sunt câteva dintre ele: ficatul gras alcoolic, hepatita alcoolică și ciroza. Poate aceste denumiri nu spun prea multe, dar nu cred că e prea ușor să trăiești cu vreuna dintre ele.

Prima afecțiune este complet reversibilă, fără sechele. Și hepatita se poate vindeca, dar nu totdeauna. Depinde de mai mulți factori. Dar cheia vindecării e aceeași pentru amândouă: abstinența de la alcool. Simplu, nu? dacă vrei să-ți revii și să trăiești bine-mersi în continuare nu mai pui alcool în gură. Deloc. Dacă nu ești de acord cu ideea asta, ghinionul tău. Vindecarea stă numai în cât de gol e paharul.

Atunci când vine vorba de ciroză, speranțele sunt puține. Nu de vindecare în cazul ăsta, ci de încetinire a bolii.Pentru asta, e esențial un singur lucru pe lângă o medicație de suport (dar care nu poate face prea mult de una singură). Cred că ați ghicit deja: abstinența de la alcool. Un gest salvator, dar pe care mulți dintre cei afectați refuză să-l facă până nu e prea târziu. Și atunci dau vina pe toți ceilalți.

Singura șansă de vindecare în cazul unei ciroze ar fi transplantul. Dar NU și pentru cei cu afecțiuni hepatice cauzate de alcool. De fapt, prima condiție pentru a fi pe o listă de transplant e chiar asta: să nu fii consumator de alcool. Chiar și un pahar ocazional te scoate de pe listă. Și mi se pare normal. Sunt oameni care au mai multă nevoie de acel organ și care chiar îl prețuiesc.

Un organ transplantat e o șansă la viață. Persoana care îl primește renaște. Dar cineva care și-a făcut-o cu mâna lui pierde această șansă. Oare e corect? Cred că da. Pentru că o boală de genul ăsta evoluează destul de lent în timp până să ajungă la un stadiu în care numai transplantul ar fi salvator. Asta înseamnă că îi oferă unei persoane destule momente să renunțe la pahar și să se recupereze.

Nu cred că o persoană care a ales cu bună știință să facă ceva ce îl ucide trebuie să aibă aceleași șanse cu cei care pur și simplu au avut ghinionul să se îmbolnăvească. Cum poți pretinde că meriți o altă șansă când ai avut destule și le-ai refuzat? Cine poate garanta că nu o să revii la vechile obiceiuri imediat ce ești mai bine dacă nu ai fost în stare să le abandonezi înainte, când ți-au pus viața în pericol?

Susțin că cei care au o boală cauzată de modul propriu de viață ar trebui să suporte consecințele. Nu te obligă nimeni să faci anumite lucruri. E o alegere pur personală și aș adăuga eu – egoistă. Fac alegeri care le distrug sănătatea apoi se plâng că nu au aceleași șanse ca și cei care au avut ghinion să se îmblonăvească.

Acești oameni au pretenția ca alții să le acorde o șansă de a-și continua comportamentul distructiv. Și să fie tratați gratuit, din bani publici, la fel cu cei care au făcut alegerile corecte dar viața i-a tratat mai urât decât pe alții. De ce ar trebui să-i ajutăm să ia șansa altora? Fiecare să doarmă așa cum și-a așternut.

Cu speranța că veți face alegerile corecte, Măd