Trebuie să specific de la început că mie îmi place să merg cu iubi la cumpărături tocmai pentru că ne potrivim. Adică nu ne place să stăm cu orele în fața rafturilor sau umerașelor, deși mai ales când mergem la cumpărat chestii de mâncare citim etichete de ni se urăște, pentru că vrem să știm ce cumpărăm. Dar asta e altă poveste.

Prin urmare, se înțelege că aici nu este vorba despre noi doi și obiceiurile noastre, ci despre ce am observat prin magazine/ supermarket-uri până acum. S-ar putea să mă înșel, nu am pretenția că le știu pe toate, aici e vorba doar de cum văd eu lucrurile și oamenii din jurul meu. E vorba de cum interpretez ceea ce văd. Și îmi place să-mi oberv semenii, după cum știți.

Se știe deja că și lor le place să cutreiere magazinele, dar preferă anumite zone: „jucăriile” electrice și electronice și raionul cu bere. Dacă îi lași acolo cât timp îți faci cumpărăturile vor fi la fel de veseli ca niște copii la Disneyland. Dar Doamne ferește să le spui că trebuie să lase acel rai pentru a te însoți în timp ce faci restul cumpărăturilor pentru casă – mai ales dacă faceți cumpărături pentru toată săptămâna.

Când vine vorba de mâncare parcă nu se sperie chiar așa de rău ca în alte zone, deși au nevoie de suficientă atenție și răbdare să stea lângă noi în timp ce citim etichete dacă vrem să ne hrănim sănătos, variat și să respectăm un anumit buget. Chiar sunt de ajutor dacă le spuneți exact ce vreți să facă sau să cumpere. Pentru că dacă vă exprimați ambiguu și nici nu verificați ce fac riscați să cumpărați ori mai mult decât intenționați ori ceva diferit🙂 Glumesc, desigur. Se descurcă, dar un pic de claritate în exprimare nu strică niciodată.

Locul unde bărbații devin de-a dreptul neajutorați e raionul sau mai bine spus perimetrul care conține cosmetice și produse pentru igiena personală. Fiți atente la ei pentru că au niște expresii atât de comice! Dacă trebuie să cumpărați ceva de acolo se vor muta de pe un picior pe altul și se vor uita în toate direcțiile căutând o portiță de scăpare tot timpul cât stați acolo (indiferent dacă sunt 2-3 minute sau jumătate de oră).

To în aceste zone putem observa cu unii bărbați refuză să intre „în perimetru”, de parcă ar fi ceva rușinos să fie observați acolo. Vor rămâne prin apropiere totuși, evitând cu privirea rafturile buclucașe. Iar când consoarta se întoarce cu pachete, pachețele și cutiuțe îi evită privirea și evită să se uite în coș, rușinați parcă să care niște simple obiecte necesare pentru o bună igienă.

În sfârșit, dacă vreți să vedeți ceva și mai amuzant, uitați-vă la momentul când doi bărbați se întâlnesc în micul „perimetru ostil”. Respiră ușurați pentru că își dau seama că nu sunt singuri, fac o evaluare rapidă a coșurilor și își aruncă niște priviri compătimitoare de parcă și-ar spune: „Te înțeleg, suferim amândoi la fel.”

Și totuși sunt de-a dreptul simpatici așa stângaci și stânjeniți cum sunt. Și îi iubim pentru că sunt așa cum sunt. E bine ce spun eu aici?

Cu drag, Măd