Sau, mai specific, apelative pe care eu le consider neplăcute și/sau enervante. Și aici nu mă refer la felul în care ni se adresează cei apropiați (prieteni și familie), ci oameni necunoscuți sau oameni cu care abia am schimbat câteva cuvinte sau cu care nu avem legături de prietenie sau de rudenie (da, aici intră și prietenii din online, nu numai offline).

Primul pe lista apelativelor enervante e „păpușă”. Sau varianta „păpușe”, ceea ce sună și mai mult urât, de-a dreptul a mitocan. Sau cocalar. Cum să i te adresezi unei femei pe care nu o cunoști cu acest apelativ? Și unde mai pui că de obicei acest cuvât vine împreună cu o privire libidinoasă. De-a dreptul scârbos.

A doua poziție e ocupată de „scumpa” sau „scumpă” sau „scumpo” sau „scumpete” sau ce alte variante mai sunt pentru asta. Brrrrr! Hei! Nu mă cunoști, nu-ți permiți așa ceva cu mine. Deloc, sub nici o circumstanță. Mi se pare nepoliticos și neplăcut. Și enervant de-a dreptul.

La fel stă treaba și cu „dragă” sau chiar mai rău „drăguță”. Din nou, ne cunoaște așa de bine? Dacă îmi cunoști numele nu înseamnă că suntem suficient de apropiați pentru dulcegării de genul ăsta. În plus, drăguță sună de parcă interlocutorul mă consideră o fetiță mică și drăguță, care nu poate face nimic singură. Bleah!

Tot necuviincioase și nepotrivite le consider și pe acestea: „bombonică”, „bomboană”, „cookie”, „dulceață” și altele asemănătoare. De-a dreptul enervant. Pentru a vorbi așa cu o anumită persoană ar trebui să o cunoști bine. Știu că am fixuri și că mă deranjează chestii care pe alții îi lasă indiferenți. Asta e.

Nu e mai simplu oare să e adresezi unei persoane necunoscute într-un mod neutru? Nici oficial, dar nici prea familiar. Testați apele, vedeți cum reacționează și cum vorbește în general și apoi faceți un pas. În față sau în spate, după necesități. S-ar putea ca persoana (inclusiv eu) să fie prietenoasă sau s-ar puteaa să nu. Depinde cum vă este norocul.

Măd (sau Mădălina, sau chiar Lyana dacă vreți)