Thanks God for the cold weather! Da, știu că nu sună tocmai bine (uneori nici mie nu-mi convine foarte mult) dar trebuie să recunosc că vremea rece are și avantaje. Măcar nu mai e atât de mult zgomot și nici atât de multă agitație ca vara, dacă tot e frig și avem nevoie de haine groase.

De ce mă bucur de asta? Frigul ține oamenii în case, „întâlnirile cu proprietarii” sau ședințele sau ce-or mai fi alea la care fiecare urlă să se facă auzit se organizează undeva în interior și alte chestii din astea. În plus, în caz de petreceri oamenii nu mai preferă să stea pe balcon la povești sau la o țigară, ci se refugiază în interior. Lucrările la blocul vecin continuă, ceea ce înseamnă că încă mai sunt mașini mari prin preajmă și Doamne, fac atât de mult zgomot!

Bine că se apropie de final toată nebunia asta cu construcția. Mai au ceva de lucru la căile de acces, la ultimul bloc din complex dar nu prea mult. Sper că vor termina cât se poate de repede și atunci o să apuc și eu un strop de liniște după atâta timp de zgomote întrerupte doar noaptea sau iarna (și nici atunci tot timpul). Bine, totdeauna vor rămâne sursele alternative de gălăgie, dar măcar dispare una majoră. Și ce bine o să fie!

Pe o vreme ca asta sper că nu o să mai aud idioții ăia care ascultă muzică cu boxele la maxim cu ferestrele deschise. Pentru că vor îngheța de frig dacă fac asta🙂 Oricum, nu înțeleg de ce ar asculta cineva muzică atât de tare. Ce vor să demonstreze făcând chestia asta? Că sunt niște cocalari idioți? Chiar nu cred că o să-i considere nimeni cool sau „tari” sau ceva asemănător.

Dacă vrei să asculți muzică la volum maxim (sau zgomote pe care unii le numesc așa) nu ai decât să o faci la căști, nu la maxim cu geamurile deschise sau din mașină. Poți să-ți nenorocești timpanele dacă vrei, dar nu-i obliga pe cei din jurul tău să asculte ce vrei tu, când vrei tu cu atât mai mult dacă asculți mizerii. Sau investește în propria casă și izoleaz-o fonic. Și dacă o faci bine poți să asculți ce vrei, când vrei și cât de tare vrei.

Cei care mă cunosc bine știu că nici măcar la căști nu dau volumul la maxim. Nici măcar la un sfert. Iar când ascult ceva la boxe o fac în limitele bunului simț (sau la nivelul camerei) și mai ales cu geamurile închise. Nu toți ascultă ce-mi place mie, la fel cum nici mie nu-mi place tot ce ascultă cei din jur.

Dacă vreți o idee despre ce înseamnă muzică la un nivel de bun simț pentru mine faceți un experiment: dați drumul la muzică și ieșiți din casă închizând ușa după voi. Dacă se aude ceva din fața ușii e prea tare. Simplu, nu-i așa? Sau așa ar trebui.

Oare e chiar atât de greu să ții zgomotele la minim? Înțeleg că uneori mai scapi ceva pe jos sau că mai sunt accidente și se face zgomot, dar muzica ascultată tare, mobila mutată noaptea sau chefurile extinse nu fac parte dintre excepții. Și aici mă refer la chefuri adevărate, nu la una sau două piese pe care le aud numai oamenii isterici sau la vorbitul pe un ton normal. Sper că odată cu frigul chiar o să se potolească și cei mult prea agitați…

Cu drag, Măd