De ceva vreme ninge în Cluj. Nu continuu, dar ninge și e destulă zăpadă pentru activități specifice iernii. Numai că de câteva săptămâni nu prea mai am nici timpul și nici dispoziția necesară pentru asta. Dar recuperez atunci când pot🙂

Totuși, iarna vine cu destule inconveniente. Trotuarele din Cluj (majoritatea, cel puțin) sunt adevărate capcane, pline de gheață. Cele din centru sunt relativ ok, dar cum treci de străzile mari și de centru trotuarul se transformă brusc în patinoar sub picioarele celor ce încearcă să ajungă undeva. Și cum majoritatea pantofilor/ghetelor de damă care arată cât de cât prezentabil au și tălpile destul de alunecoase (vorbesc numai din proprie experiență) atunci „distracția” e destul de mare.

Străzile (din nou – nu toate, dar majoritatea) sunt necurățate. Poate nici măcar date cu sare sau ce se mai dă pe străzi pentru a topi zăpada. Înțeleg că atunci când ninge nu se poate face nimic, dar străzile și trotuarele nu sunt cu mult mai curate nici atunci când ninsoarea se oprește. Iar pe străzile medii și mici din Cluj se poate vedea destul de clar că singurele urme sunt cele lăsate de mașinile care au trecut pe acolo. Iar trotuarele au gheată necurățată de la prima ninsoare.

Dar astăzi, după vizita la clinică, am devenit din nou copil și am făcut un om de zăpadă. Nu singură, ci împreună cu jumătatea mea. Eram doi copii mari care făceau bulgări de zăpadă și râdeau. Am lăsat toate grijile deoparte, mi-am pus în cui întrebările și problemele, mi-am luat telefonul cu mine și am ieșit pregătiți să facem un om de zăpadă. A fost frumos și ne-am distrat făcând ceva ce ne-a adus aminte de copilărie. Dovada e mai jos.

Această prezentare necesită JavaScript.

Cu drag, DrMăd