În ultimul an am aflat ce înseamnă să câștigi vieți, bucuria și senzația de putere oferite, dar și sentimentul de neputință și tristețe atunci când un pacient moare.

Am aflat că, uneori, oamenii sunt mai fragili decât o picătură de apă sau o păpădie în vânt, iar alteori mai tari decât oțelul. Da, știu, asta sună a clișeu, dar e atât de real…

În ultimul an m-am pierdut și m-am regăsit, am învățat că mai am atât de mult de învățat despre viață, chirurgie, oameni, speranță, despre mine. Mi-am îmbunătățit tehnica fotografică, am învățat să văd lumea cu alți ochi, cu o minte mai deschisă și cu mai multă speranță în suflet decât oricând. Am învățat să mă bucur de viață atâta timp câtpot să mă bucur, pentru că trece repede și, deși știu că nu știu prea multe, pot și sunt dispusă să învăț, să evoluez și să mă autodepășesc pe zi ce trece, în timp ce mă bucur de fiecare moment din viață.

DSC_4568

DSC_4504

DSC_4514

DSC_4563A

DSC_4572

DSC_4653

P.S: Sărbători fericite! și Hristos a înviat!

Cu drag, Măd