Category: Bucăți de gânduri


Toamna

Culori, frunze cazute si ramuri din ce in ce mai goale… Toamna se transforma incet, incet in iarna… Si parca totul e prea devreme.

DSC_9816

DSC_9779

DSC_9780

Miroase aproape a iarna și a frunze ude, deși calendarul încă se încăpățânează să spună că-i toamnă. E un frig cumplit, cad frunzele întruna… Dimineața nasul îngheață de cum ies pe ușă, mâinile îngheață în mănuși… Toamna asta miroase aproape a iarnă… DSC_9605

Promit că vor fi mai mult fotografii și că încerc să nu fie foarte mult text. Am fost plecată câteva zile în București, la un congres. Nu mă împac foarte bine cu orașul ăsta. E prea mare, prea aglomerat, prea superficial, prea rece, prea plat… Nu pot să spun că m-a cucerit. Congersul s-a ținut în vestitul „palat al parlamentului”, care e uriaș!
Nu am avut voie să vizităm mai nimic din toată clădiarea aia uriașă și relativ inutilă. Îmi aduc aminte că prima dată când l-am văzut m-am gândit că ar fi foarte bun pentru o bibliotecă uriașă. De data asta mă gândeam că la cât e de mare ar fi încăput un spital monobloc în el. Adică încercam și încă încerc să îi găsesc o utilitate. Poate că greșesc, dar nu mi se pare normal ca o clădire atât de mare să existe doar cu scop decorativ (că doar cei câțiva adormiți care mai dormitează pe acolo din când în când pe la ședințe și care se prefac că lucrează nu contează la numărătoare și ocupă spațiul acela degeaba 🙂 )
În fine, m-am lăsat dusă de val… mai bine pun aici fotografiile făcute în interior și în centrul vechi. Toate fotografiile sunt neprocesate, exact așa cum le-am făcut, în condiții de lumină slabă și foarte slabă, ploaie, în mers…
DSC_9316
DSC_9359
DSC_9334
DSC_9336
DSC_9433
DSC_9435
DSC_9361
DSC_9356
DSC_9353
DSC_9398
DSC_9375
DSC_9379
DSC_9381
DSC_9383
DSC_9388

La mulți ani!

La mulți ani! E un nou an, cu dorințe, speranțe și vise noi. Fie ca toate să se îndeplinească!

Aveți grijă de voi, bucurați-vă de fiecare moment alături de persoanele iubite și nu încetați niciodată să credeți în iubire și în suflete pereche. Fiți fericiți, râdeți și iubiți din tot sufletul!

Cu drag, Măd

There’s always a little truth behind every „just kidding”,
A little knowledge behind every „I don’t know”,
A little emotion behind every „I don’t care”,
And a little pain behind every „It’s ok”
.
I’m not weird,
I’m limited edition!
.
A positive attitude may not solve all your problems,
but it will annoy enough people to make it worth the effort.
Herm Albright
.
Get your facts first, then you can distort them as you please.
Mark Twain
.
I am not afraid of death, I just don’t want to be there when it happens.
Woody Allen
.
How is it one careless match can start a forest fire, but it takes a whole box to start a campfire?
.
I believe in rules. Sure I do. If there weren’t any rules, how could you break them?
.
Before you criticize someone, you should walk a mile in their shoes. That way when you criticize them, you are a mile away from them and you have their shoes.
Jack Handey

Sau, mai specific, apelative pe care eu le consider neplăcute și/sau enervante. Și aici nu mă refer la felul în care ni se adresează cei apropiați (prieteni și familie), ci oameni necunoscuți sau oameni cu care abia am schimbat câteva cuvinte sau cu care nu avem legături de prietenie sau de rudenie (da, aici intră și prietenii din online, nu numai offline).

Primul pe lista apelativelor enervante e „păpușă”. Sau varianta „păpușe”, ceea ce sună și mai mult urât, de-a dreptul a mitocan. Sau cocalar. Cum să i te adresezi unei femei pe care nu o cunoști cu acest apelativ? Și unde mai pui că de obicei acest cuvât vine împreună cu o privire libidinoasă. De-a dreptul scârbos.

A doua poziție e ocupată de „scumpa” sau „scumpă” sau „scumpo” sau „scumpete” sau ce alte variante mai sunt pentru asta. Brrrrr! Hei! Nu mă cunoști, nu-ți permiți așa ceva cu mine. Deloc, sub nici o circumstanță. Mi se pare nepoliticos și neplăcut. Și enervant de-a dreptul.

La fel stă treaba și cu „dragă” sau chiar mai rău „drăguță”. Din nou, ne cunoaște așa de bine? Dacă îmi cunoști numele nu înseamnă că suntem suficient de apropiați pentru dulcegării de genul ăsta. În plus, drăguță sună de parcă interlocutorul mă consideră o fetiță mică și drăguță, care nu poate face nimic singură. Bleah! Citește în continuare