Category: De pe telefon


Zăpadă!

Atenţie, urmează aberaţii! Să nu spuneţi că nu v-am anunţat…
În sfârşit pot spune că am văzut zăpadă pentru prima oară iarna asta! Era şi cazul, spun eu. Nu suntem nici în Cluj, nici în Bacău, ci undeva în apropiere de Topliţa, într-un autocar. Din păcate e destul de întuneric încât să nu pot face poze. Şi, oricum, nu opreşte nimeni pentru că vreau eu poze cu zăpadă.
Astăzi mergem de la Cluj la Bacău pe o altă rută. Am renunţat la tren în favoarea autocarului. Aşa mai vedem şi noi ţara 🙂
Oricum, în momentul de faţă sunt fericită. Am avut o zi bună şi am văzut şi peisaje de iarnă. Life is good with me!
Cu drag, Măd!
Later edit: În apropiere de Piatra Neamţ a început să ningă. Până am ajuns în autogară şi apoi în gară – doar voiam să ajungem în Bacău – deja începuse să se adune ceva strat alb şi pufos. Oare să îndrăznesc să sper că ţine ninsoarea?

În zona în care stau este un liceu. Aţi putea spune că aş putea să mă bucur pentru viitor, dar mie nu-mi prea convine. Sinceră să fiu, nu m-a interesat foarte tare cât de bine sau prost cotat este, dar mi-a fost suficient să observ elevii care se presupune că învaţă acolo.

Am ieşit de suficiente ori din casă în intervalul orar 7 : 12 după 15 septembrie. Aproape de fiecare dată vedeam personaje „întârziate”. Şi nu ies din casă la ore fixe. Cum naiba să vii la şcoală la 10 jumătate sau la 11 sau cum naiba să pleci înainte de 13 – 14? Din câte știu eu liceenii au cursuri până la 13-14 și cei mic termină mai repede. Şi nici măcar nu a trecut o lună de şcoală. Oare numai mie mi se pare un pic ciudat? Pentru ce mai au portar atunci?

Asta despre chiul, chiulangii şi „întârziat” la cursuri. Ce mi se mai pare inadecvat (pe lângă limbaj şi atitudine, care sunt total în contradicţie cu bunul simţ) e stilul vestimentar. Puştoaice de generală/ liceu (că nu se prea deosebesc) îmbrăcate ca pentru club. Sau unele mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate, că doar trebuie să fie sexi oriunde. Ce dacă e școală? Și acolo sunt „dușmani” care trebuie să moară de invidie când le văd, nu? Profesorii? Muritorii ăia de foame? Oricum vorbesc singuri în fața clasei și nimănui nu-i pasă de ei. Citește în continuare

Am rămas datoare de ieri cu o poveste. Coborârea din vârful Dealului Negru Bunicul (bunicul lui iubi adică) susține că la cei 1300 de metri pe care îi are e numai un delușor – o joacă de copii chiar și pentru cei neantrenți, așa ca mine. A avut dreptate în mare parte. Spun în mare parte pentru că doar am coborât acei metri de deal, nu i-am și urcat pe jos. Partea cu urcatul o să o verificăm altă dată.

După cum spuneam data trecută, mă comportam ca un copil. Râdeam, eram agitată, săream, alergam. Ajunși sus am admirat priveliștea, am mai făcut câteva poze și am început să ne gândim și la coborâre. Toate bune și frumoase, am ales un traseu și pornim. Bineînțeles că eu mai mult mă uitam în jurul meu decât pe unde merg, cu camera permanent în mână. Așa am aflat că acumulatorii de la cameră încep să dea semne de oboseală. Acasă am pus un set de acumulatori pe care puteam să jur că i-am încărcat acum vreo lună și jumătate și nu i-am folosit. Am făcut vreo câteva poze și au cedat. Noroc cu telefonul, că altfel nu mai aveam nici o dovadă 🙂 Citește în continuare

Nu știu cum e prin alte părți, dar prin Cluj e-on-ul face ce vrea, mai ales pe străzi. E singurul care calculează facturile de pe 15 până pe 15 ale lunii… Tot o lună întreagă când calculezi, dar de ce incepe de la jumătate? Trebuie să fie ei un pic mai pe dos decât restul populației? Iar felul în care calculează ei totul…

Și asta nu e tot. De fiecare dată când cineva vrea să găurească asfaltul pe undeva are nevoie de o groază de autorizații de la primărie și de mai știu e de pe unde. Asta se întâmplă sau ar trebui să se întâmple cu toți. Ei bine, se pare că e-on e mai presus de toți. Am văzut de zeci de ori lucrători e-on spărgând în diferite locuri, dar nu i-am văzut niciodată reparând în urma lor.Sparg, repară ce au de reparat și pleacă, lăsând în urma lor gropi.

De cele mai multe ori ziua lor de lucru se termină devreme, înainte de 4-5 după-amiaza. Nu i-am văzut niciodată mai la lucru mai târziu de atât. Din ce știu eu, ziua de muncă nu se termină în mijlocul zilei. Și mai știu că dacă cineva strică ceva trebuie să și repare. Dar se pare că asta nu se aplică și acestei companii. Cum de își permit să facă așa ceva?

Ultima lor ispravă a fost undeva prin Mănăștur. Ieri la 4 jumătate după-amiaza gaura din asfalt era acolo și nici un muncitor prin jur. Dacă vreți să vă convingeți sper că pozele de mai jos o să vă ajute să vă faceți o părere… Citește în continuare

„Atitudinea corectă şi de bun-simţ a studentului este una umilă, rezervată.” Cel puţin asta este părerea unor profesori de la universităţile din ţară. Adică studentul trebuie să-şi privească dascălii cu veneraţie, dacă este posibil chiar să li se închine. În nici un caz nu ar trebui să fie de altă părere sa să contrazică persoana de la catedră.

În facultatăţile noastre, studentul are următoarele obligaţii:
– să fie prezent la toate cursurile şi astagiile/ laboratoarele existente, având „atitudinea potrivită” – a se vedea mai sus;
– să arate o pasiune şi un entuziasm nestăvilite, de obicei invers proporţional cu importanţa, gradul de noutate şi utilitatea acelei materii;
– studentul trebuie să arate entuziasm şi să nu comenteze (atitudinea adecvată a studentului descrisă mai sus) nici atunci când i se impun reguli dubioase, când este obligat să facă ceva inutil, consumator de timp şi total plictisitor.

Dacă se poate – şi dacă există studenţi talentaţi ar fi chiar indicat ca profesorii să primească o odă. Ca pentru zei, nu?

Acum vorbind serios, profesorii din mediul universitar de pe la noi ar trebui să realizeze că dacă se adaptează timpurilor şi cerinţelor actuale toată lumea ar fi mai fericită. Chiar s-ar simţi mai împliniţi şi mai respectaţi.

Dar e mai simplu să fii încăpăţânat şi să pretinzi lumii să se schimbe. Eventual, poţi să te plângi de atitudinea „tinerilor din zilele noastre”. Că tot e la modă să pretinzi totul fără să dai nimic în schimb…

Liniste! Vorbeste Maria Sa, cel mai enervant si lipsit de talent om din sala! Exista profesori care sunt antipatici inca din prima secunda. Unii chiar au o expresie a fetei care parca striga: „Uite cat de nepregatit si nesigur pe mine sunt eu! Dar daca cumva indrazniti sa nu fiti atenti sau sa nu va intereseze ce spun eu, atunci pot sa reactionez ca o p…a isterica.

Acest tip de „prezentatori” de cursuri nu prea se descurca daca nu mai au slide-ul in fata. In plus, sunt destul de efeminati si foarte afectati – de unde si reactiile amintite mai sus. In plus, acesti oameni nu vor recunoaste niciodata ca nu au nici placere de a preda, nici pasiune sau dorinta de a da altora si nici talent pedagogic.

In general, cei care nu stiu sa prezinte sau sa predea vor avea si cele mai mari pretentii la un examen, avand impresia ca au fost superbi la cursuri si ca au predat impecabil. Si nimeni nu ii poate convinge ca, de fapt, ar trebui sa lase alta persoana la catedra, in locul lor.

Nu consider ca as detine adevarul absolut. Scriu din experienta personala, din ceea ce am constatat pana acum.